“Un gen de literatura care prinde la tineri” spune Paulina Popa in incipitul lucrarii “Steaua care straluceste”. Intotdeauna povestile care au ca personaje vampirii , varcolacii , vrajitoarele si alte fiinte supranaturale , sunt citite cu placere de generatia adolescentilor din zilele noastere , insa ca multe alte romane , nu toate sunt scrise bine.
Primul volum din seria “O viata legata de un fir de magie” este scris intr-un mod pueril , nedocumentat. Poate autoarea are talentul necesar compunerii unei povesti , insa firul narativ nu este urmat asa cum trebuie , textul este narat prea banal , cu detalii nesemnificative si dialog cu replici fara rost.
“Nota” de la jumatatea cartii in care Veronica ne spune “ca daca nu ne-a placut , sa nu mai citim, dar ne si anunta ca se elucideaza toate misterele ” m-a bulversat. Nu am inteles folosul acestui anunt .
Acestea sunt putine dintre detaliile care aduc critici asupra romanului tinerei scriitoare.
Ca sa nu ma mai leg de inceputul povestii : “Eu sunt personajul …” , totusi “Nu stiu cu ce sa incep : poate cu A , poate cu B…” . Asemenea structuri nu pot alcatui continutul unui roman bun, in opinia mea cel putin.
Inainte sa publice a doua carte – cu multa sinceritate ii recomand sa reciteasca ce a scris si sa compare cu seria pe care Veronica o are ca model : “Tara Duncan” .
“Un gen de literatura care prinde la tineri” spune Paulina Popa in incipitul lucrarii “Steaua care straluceste”. Intotdeauna povestile care au ca personaje vampirii , varcolacii , vrajitoarele si alte fiinte supranaturale , sunt citite cu placere de generatia adolescentilor din zilele noastere , insa ca multe alte romane , nu toate sunt scrise bine.
Primul volum din seria “O viata legata de un fir de magie” este scris intr-un mod pueril , nedocumentat. Poate autoarea are talentul necesar compunerii unei povesti , insa firul narativ nu este urmat asa cum trebuie , textul este narat prea banal , cu detalii nesemnificative si dialog cu replici fara rost.
“Nota” de la jumatatea cartii in care Veronica ne spune “ca daca nu ne-a placut , sa nu mai citim, dar ne si anunta ca se elucideaza toate misterele ” m-a bulversat. Nu am inteles folosul acestui anunt .
Acestea sunt putine dintre detaliile care aduc critici asupra romanului tinerei scriitoare.
Ca sa nu ma mai leg de inceputul povestii : “Eu sunt personajul …” , totusi “Nu stiu cu ce sa incep : poate cu A , poate cu B…” . Asemenea structuri nu pot alcatui continutul unui roman bun, in opinia mea cel putin.
Inainte sa publice a doua carte – cu multa sinceritate ii recomand sa reciteasca ce a scris si sa compare cu seria pe care Veronica o are ca model : “Tara Duncan” .
Pana sa dau de cartea aceasta am crezut ca dramaturgia de calitate a disparut de foarte mult timp din Romania.