Descriere

Autor: ELISABETA BOGĂȚAN

ISBN: 978-973-753-633-4. fORMATUL A5 ( 15/21 cm) Coperta DCL 350 gr/mp, folie mată.

„

Această nouă operă a Elisabetei Bogățan – Lecțiile mele despre labirint – se deschide printr-un ancestral principiu simbolic, dacă nu chiar ezoteric, cel al cifrei șapte și al labirintului în care o viață poate găsi lumina, dar de asemenea se poate pierde. Ea evoluează pe o simbolică universală, o cale spirituală, deci să deschidem împreună cu Elisabeta Bogățan poarta spațiului său scenic și poetic interior. Poeta noastră se riscă pe un drum hazardat având ca întreagă viziune cea a unui ipotetic al treilea ochi.

Fără îndoială, aceasta este o posibilitate de a-și depăși limitele, de a găsi o lumină nouă pentru a-și pune mai bine întrebarea purtătoare a unui posibil adevăr.

Pentru aceasta ea se aventurează în labirint unde o lumină neliniștitoare o transportă dincolo de limitele sale. Ea se întreabă pe firul scrierii care este calea autentică, întrucât chiar și o lumină transparentă poate fi înșelătoare. Chiar cu intenții bune drumul se revelează nesigur, vechi tentații ne pot rătăci din nou.

De fapt trebuie să abordăm această lucrare ca pe o lungă litanie existențială, o interogație permanentă.

Drept singure merinde poeta poartă povara viselor și utopiilor sale în care totul devine tăcere. Dar ce cale să ia, lumina mistică interioară va aduce un răspuns?

Dialogul devine brusc posibil în pacea interioară, pașii se apropie puțin câte puțin unii de alții, dialogul sparge singurătatea.

Totuși drumul ales de Elisabeta Bogățan este accidentat, gândirea zbuciumată, dar întrebarea rămâne pusă: unde este raza de lumină care va ilumina adevărul?

Se poate paria că Elisabeta Bogățan își va găsi drumul de lumină, căci ea seamănă cu încăpățânare semințele viselor sale. Viața este o luptă permanentă al cărei singur scop este de a putea să rămâi în picioare. Poezia, conform poetei noastre, permite să se regăsească drumurile uitate în mijlocul grădinii adevărului.

Atunci dacă am trece de cealaltă parte a oglinzii, pentru a descoperi acolo alte chipuri, alte rațiuni de a exista, întrebarea rămâne în suspensie ! Adesea adevărul rămâne voalat, lumina este filtrată, poeta ne invită să ne deschidem pleoapele și mai ales să nu încetăm să căutăm, adevărul fiind acolo unde nu este văzut. Merită. De la originile noastre noi ne punem întrebări privind rădăcinile eternității, ochiul interior care decriptează legile profeției.

Însetați de cunoștințe livrești noi suntem invitați să ne angajăm pe drumul care ne ghidează spre marele răspuns.

Poezia pentru Elisabeta Bogățan, înseamnă deja a fi surprins, a se uimi, a se minuna, înseamnă a compune un ierbar de răspunsuri adunate și uscate cu răbdare în speranța de a descoperi originea creației. Poate că visătoarea noastră va lua la cunoștință că prin setea sa de cunoaștere ea caută ceva ce nu există. « îmi spui / dacă nu ești pregătit / să vezi prin el / lutul cel trecător / al trupului / preschimbându-se-n cânt. »

În Franța noi zicem adesea că totul se termină cu un cântec, Elisabeta Bogățan a primit poate un mesaj similar la statuia sa de lut efemer. ” (Michel Bénard.

Laureat al Academiei franceze.

Cavaler în Ordinul Artelor și Literelor.

Poeta Honoris Causa al Cenaclului european al Artelor și Literelor.