LES SABOTS DANS LA MASRE / SABOȚII DIN COLIBĂ

Descriere

AUTOR: JEAN-CHARLES DORGE

TRADUCĂTOR: ELISABETA BOGĂȚAN

ISBN: 978-973-753-631-0 ormatul: A5 / 15/21 cm) Corta DCȘ de 350 gr/mp, folie mată.

„

Îmbinând sensibilitatea tradițională cu cea modernă, Jean Charles Dorge se impune ca un poet original în peisajul poeziei franceze actuale. Popularitatea și prestigiul său se explică pe de o parte prin efortul de a pune în evidență în mod poetic sufletul francez în ceea ce are el esențial, cu particularitățile definitorii , imuabile de-a lungul timpului, din vechime și până azi. Pe de altă parte prin limpezimea și accesibilitatea versului, redus la esență, fără încărcare cu metaforizări care nu susțin mesajul poetic.

În conturarea acestui suflet francez imuabil, esențial, evocarea timpurilor vechi reprezintă o condiție sine qua non.  Despre această coordonată a poeziei lui Jean Charles Dorge vorbește sugestiv Valery Dvoinikov, autorul prefeței la ediția bilingvă franceză-rusă Танцы в сабо / Les sabots dans la masure, Editor Conseil des Poètes et Paroliers, S.A.P.F, Paris, 2022: „Această Franță de odinioară…(Franța timpurilor vechi), Franța copilăriei fără griji, când „satele par încă vii”, fiind extrem de pline de viață țărănească activă, cu recolta, dansul și jocurile de petanc …”

Dedicat Elenei, poemul care deschide volumul pune întregul demers poetic sub semnul iubirii, în multiplele ei sensuri, energia care dă sens și coeziune întregii vieți,  care se afirmă ca lege fundamentală de funcţionare a întregului univers. Iubirea ca destin pur uman este văzută ca o apoteoză a bucuriei vieții: „Tu, frumoasa mea, unica, cu inima plină de iubire, / Ridicată din suferințe nedemne la o stare de grație vie, / Tu mi-ai apărut, după o lungă ocolire,/ Să strălucești asupră-mi ca aurul pe bolta viței de vie.”

Îmbinând sensibilitatea tradițională cu cea modernă, Jean Charles Dorge se impune ca un poet original în peisajul poeziei franceze actuale. Popularitatea și prestigiul său se explică pe de o parte prin efortul de a pune în evidență în mod poetic sufletul francez în ceea ce are el esențial, cu particularitățile definitorii , imuabile de-a lungul timpului, din vechime și până azi. Pe de altă parte prin limpezimea și accesibilitatea versului, redus la esență, fără încărcare cu metaforizări care nu susțin mesajul poetic.

În conturarea acestui suflet francez imuabil, esențial, evocarea timpurilor vechi reprezintă o condiție sine qua non.  Despre această coordonată a poeziei lui Jean Charles Dorge vorbește sugestiv Valery Dvoinikov, autorul prefeței la ediția bilingvă franceză-rusă Танцы в сабо / Les sabots dans la masure, Editor Conseil des Poètes et Paroliers, S.A.P.F, Paris, 2022: „Această Franță de odinioară…(Franța timpurilor vechi), Franța copilăriei fără griji, când „satele par încă vii”, fiind extrem de pline de viață țărănească activă, cu recolta, dansul și jocurile de petanc …”

Dedicat Elenei, poemul care deschide volumul pune întregul demers poetic sub semnul iubirii, în multiplele ei sensuri, energia care dă sens și coeziune întregii vieți,  care se afirmă ca lege fundamentală de funcţionare a întregului univers. Iubirea ca destin pur uman este văzută ca o apoteoză a bucuriei vieții: „Tu, frumoasa mea, unica, cu inima plină de iubire, / Ridicată din suferințe nedemne la o stare de grație vie, / Tu mi-ai apărut, după o lungă ocolire,/ Să strălucești asupră-mi ca aurul pe bolta viței de vie.” spne Elisabeta Bogățan în prefața sa.